Mulţi ne gândim la pensionare fie cu îngrijorare, fie ca la un moment foarte îndepărtat în timp. Teoretic, ieşirea la pensie ar trebui să fie o perioadă în care să te bucuri de timp liber şi să te relaxezi. Pentru unele persoane înseamnă timp petrecut alături de nepoţi, iar pentru altele, ocuparea lui cu diferite activităţi recreative în jurul casei. Alţi pensionari aleg să călătorească în toată lumea, lucru la care au visat în ultimii zeci de ani în care s-au concentrat pe muncă şi pe obligaţiile zilnice. Un studiu realizat de Institutul “Employee Benefit Research” din Washington arată că aproape jumătate (46%) dintre gospodăriile din SUA cheltuie mai mult în primii doi ani de pensionare decât au făcut-o înainte de a-și părăsi locul de muncă. Iar potrivit Biroului Statistic al Muncii, americanii care au peste 65 de ani sparg aproape 46.000 de dolari pe an sau aproximativ 3.800 de dolari pe lună. Cheltuielile suplimentare în timpul pensionării nu sunt neapărat un lucru rău, spun specialiştii. Dar adevărul este că majoritatea oamenilor nu au bani suficienţi puşi deoparte pentru a putea menține aceste obiceiuri de cheltuieli până la sfârşitul vieţii.
Un raport realizat de Vanguard’s anul trecut, denumit ,,Cum economiseste America”, la care au participat peste 410.000 de persoane, cu vârste de peste 65 de ani si cu economii de 210.000 de dolari, în medie, a scos la ivealã câteva aspecte foarte interesante. Pare o sumă mare pentru noi, românii, dar dacă cheltui 46.000 de dolari pe an, acei 210.000 de dolari îţi ajung doar 4 ani şi jumătate. Prin comparaţie, în România, pensia medie a fost anul trecut puţin peste 1.100 de lei, potrivit INS, iar pensionarii sunt abonaţi la C.A.R. pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi. Cei mai mulţi îşi permit o vacanţă atunci când găsesc promoţii pentru seniori, când pleacă cu autocarele spre mănăstiri ori atunci când le plătesc copiii.
Cum să construieşti un fond de economii care să-ţi susţină traiul când ieşi la pensie
Nu există o regula rapidă care să îţi indice suma pe care trebuie să o economiseşti pentru anii când o să ieşi la pensie. În SUA s-ar putea să ai nevoie de 200.000 de dolari sau de două milioane. Totul se reduce la cât îşi planifică fiecare să cheltuie în fiecare an. Odată ce ţi-ai fixat bugetul anual, următorul plan vizează un calcul din care să rezulte care e suma pe care trebuie să o economiseşti în total pentru pensionare.
Sa zicem că plănuieşti să dai 46.000 de dolari pe an în timpul pensionării şi primeşti de la fondul social 15.600 de dolari pe an. Îţi rămân 30.400 de dolari pe care ar trebui să îi strângi. Aici intervine o strategie: înmulţeşti suma care ar trebui economisită cu 25. Rezultă suma de care ai nevoie la bătrâneţe, adică 760.000 de dolari. De ce trebuie multiplicat cu 25? Se bazează pe regula de 4%, o orientare frecvent citată care afirmă că, dacă retrageți 4% din economiile dumneavoastrã în primul an de pensionare, apoi ajustați acest număr în fiecare an în funcție de inflație, rezultă că economiile vă vor ajunge aproximativ 30 de ani. Însă, având în vedere că odată cu înaintarea în vârstă, o să plăteşti de la an la an tot mai mult pe serviciile medicale, s-ar putea să rămâi fără bani mai repede decât ai plănuit. Cheltuielile medicale nu pot fi estimate aşa că este dificil să-ti faci un calcul precis. Chiar dacă respecţi regula de 4% cu stricteţe, unele cheltuieli neaşteptate ar putea să-ţi dea bugetul peste cap.
În România, mii de pensionari optează pentru C.A.R., un fond social unde depunerile fiecărui membru sunt recompensate cu o dobândă anuală care diferă de la 1% până la 5%.Taxa respectivă este de 5-7 lei sau 10 lei, maximum 20 de lei. Dacă membrul doreşte să îşi retragă la un moment dat depunerile şi nu are vreun împrumut în derulare, ele îi sunt puse imediat la dispoziţie de către asociaţie fără să fie taxate cu impozitul de 16% pe câştig,ca în cazul băncilor. În plus, nu există sumă fixă de depunere sau perioade impuse, ca în cazul băncilor. O soluţie ar fi, pentru cei care încă sunt activi, pilonul II de pensii sau fondurile private facultative, care se pot plia pe nevoia şi pe posibilităţile fiecăruia.
Planificarea pensionarii este atât o artă, cât și o știință. Deși nu este niciodată o idee bună să lasi la voia sorţii lucrurile și să speri la mai bine, este, de asemenea, imposibil să pui la punct fiecare detaliu. Adesea, cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să cercetați cât de mult puteți, să stabiliți un plan cât mai exact posibil, dar apoi să fiți gata şi să ajustați acest plan pe parcursul noii călătorii.
